Şomeri, în cel mai bun caz, spun. Mi-e groază. Mii de oameni, disperaţi. Cum să nu fie asta deprimant? Credeţi că inutil FMI a condiţionat primul împrumut de investiţii? Este vorba despre cea mai simplă regulă a unui sistem economic. Investeşti şi câştigi. Costurile suportate de angajatori pentru fiecare muncitor sunt duse până la insuportabilitate. Dar dacă eu, angajat, refuz să fiu “însemnat” într-un carnet de muncă, să plătesc taxe inutile? Argumente…. oho! Sănătate, praf, Educaţie, pulbere, Şomaj, până când… Cu alte cuvinte, voi lucra la negru, doar pentru a avea şi bani de mâncare. Atunci, dacă eu nu plătesc, asta înseamnă că statul va trebui să pulseze în locul meu pentru persoanele cu dizabilităţi, pentru pensionari, pentru şomeri. Sunt depăşiţi de situaţie! Nu dorim moarte statului, dar pentru asta trebuie să avem şi unde să ne angajăm. Aşadar, prin nimicirea micilor întreprinzători (că de investitori şi mari companii nu ne facem speranţe curând), acesta este rezultatul.
Să aducem în discuţie şi mecanismul economic. La nivel macro, un sistem trebuie să aibă posibilitatea de autoreglementare. Aici să spunem că putem fi de acord cu intervenţia statului la nivel de încadrări juridice. Că până la urmă, pentru asta există conducători, să vadă lucrurile în ansamblu. Ca şi în cazul unei companii. Managerul nu trebuie să ştie cu lux de amănunte cum se schimbă becul, ci doar direcţia în care trebuie să lumineze. Asta este datoria lui, punct.
Nu pot fi de acord însă cu această practică a intervenţiei protective a statului. Nu din principiu, ci pentru că la nivel de management avem doar nişte păsări de vânătoare ce se cred privighetori cu viziune. Bineînţeles că lucrurile în economie sunt interdependente.
Ce se realizează totuşi prin măsurile pe care le aplică Guvernul, fie prin asumarea răspunderii, fie prin ordonanţe de urgenţă. În primul rând, încearcă dumnealor o aşa-zisă viziune. Numai că nu dau argumente, iar cetăţenii, printr-o atitudine normală, se sperie de ceea ce nu înţeleg. Să ne înţelegem, nu spun că măsurile Guvernului Boc sunt de înţeles.
Dar, să venim cu următorul scenariu: Se prezintă, pe capitole, liniile ce conduc la planul de guvernare. Îmi veţi spune că asta se face, că este o practică plină de minciuni pentru a lua ochii electoratului. Ei, aici e aici. Situaţie de criză, bun. Avem de gând următoarele…… astfel încât, o situaţie ca cea a măririi TVA-ului peste noapte să nu pună pumnul în gură intreprinzătorilor. Acum sincer, cum să îţi vină să investeşti?
Legea pensiei şi legea salarizării. Doamneeee câta scandalul! Moţiunea de cenzură, şi mai şi. Se fac fel de fel de calcule, în condiţiile unei prezenţe maxime. Vom vedea… poate că vor reuşi să dea jos Guvernul. Întrebarea e alta … pe cine va numi Băsescu?
